Meh..

Bingo, mi-am mai dat seama de o chestie - stiu sa enervez lumea si sa par si prost in acelasi timp

Ok.. ce s-a mai intamplat, am castigat un concurs de creatie (yay, oricum nimanui nu-i pasa) cu cateva poezii...

  Degeaba

Inventam, pe zi ce trece, fraze tot mai reci,

Ne jignim fara suflare, ca niste nebuni

Si speram la revolutii, vise tot mai seci,

Sa luptam, ca niste monstri, fara rani, sau stricaciuni.

 

Dar n-am crezut destul, sa pierd acum premiul cel mare,

Triumful nostru, a noastra dreptate, al nostru-adevar

Nimic nu se pierde-n vant, nimic in zare.

Lasa-ma-nauntru, Tata, sau aici eu am sa mor!

 

Si-am sa mor, tipand spre ceruri, toata lumea sa m-auda!

N-ai lasat Fiul sa intre intr-al tau Paradis sfant

Ce minciuni nenorocite, uite Tata: cata ura, cata truda...

Ne-am dat viata, constiinta, pentru tine, in mormant!

Slab

Injectat cu imperfectiune

Moartea ma indeamna

Chiar si zeii ma aclama

Sa accept o viziune:

 

Un mesaj plin,

De curaj si de speranta

Egoism si aroganta,

Asteptam sa devenim...

 

Niste sclavi ai societatii

Crude si biruitoare

Sa pierim, vrem, cu ardoare

Ne rugam acum cetatii,

 

Norilor si-a zeilor

Care-asteapta sa te vada

Langa usa, langa poarta

Raiului lor imperfect.

Iluzie

Te hranesti cu amintirile noastre,

Esti o iluzie a unei minti defecte,

Tu nu meriti mai mult de-o stea si-un nume,

Esti iluzia unei lumi perfecte.

 

Noi nu te-am vrut, tu ai venit plangand,

Trezind dureri uitate in suflete pierdute,

Dar meritai sa mori, mintind fara rusine

Caci n-ai creat nimic, doar lucruri stiute

 

Sa-ti multumim, ne-ai deschis privirea

Putem vedea din nou oglinzile si fumul.

Puterea , lacomia, ne schimba viziunea

Iti multumim, om prost, putem vedea iar drumul.